Flavian al Constantinopolului
| Flavian al Constantinopolului | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | secolul al IV-lea d.Hr.  |
| Decedat | [1][2] Lidia, Turcia |
| Religie | creștinism |
| Ocupație | preot |
| Funcția episcopală | |
Modifică date / text  | |
Flavian (în latină Flavianus, în greacă Φλαβιανος, transliterat: Flabianos; n. secolul al IV-lea d.Hr. – d. , Lidia, Turcia), uneori Flavian I, a fost un cleric creștin-ortodox care a fost arhiepiscop al Constantinopolului între 446 și 449. El este venerat ca sfânt de Biserica Ortodoxă și de Biserica Catolică.
Hirotonirea ca arhiepiscop și disputa imperială
[modificare | modificare sursă]Flavian a fost presbiter și custodele sfintelor vase ale Bisericii Constantinopolului și, potrivit lui Nikephoros Kallistos Xanthopoulos(d), avea reputația că duce o viață sfântă, atunci când a fost ales să-i succedă lui Proclu ca arhiepiscop al Constantinopolului.[3]
În perioada hirotonirii și înscăunării arhiepiscopului Flavian, împăratul roman Teodosie al II-lea a locuit la Calcedon. Eunucul său, Chrysaphius(d), a încercat să obțină un cadou de aur pentru împărat, dar, nereușind, a început să comploteze împotriva noului arhiepiscop, sprijinindu-l pe arhimandritul Eutihie în disputa cu Flavian.
Sinodul de la Constantinopol
[modificare | modificare sursă]Flavian a prezidat un sinod compus din patruzeci de episcopi la Constantinopol la 8 noiembrie 448, pentru a rezolva o dispută între mitropolitul de Sardes și doi episcopi din provincia sa ecleziastică. Eusebiu, episcopul de Dorylaeum, a prezentat un rechizitoriu împotriva arhimandritului Eutihie, pe care l-a acuzat de erezie. Discursul final al lui Flavian s-a încheiat cu acest apel către episcopul de Dorylaeum: „Să binevoiască Sfinția Voastră să-l viziteze și să discute cu el despre adevărata credință și dacă va fi găsit într-adevăr că greșește, atunci să fie convocat în fața sfintei noastre adunări și să răspundă pentru el însuși”. În cele din urmă, sinodul l-a destituit pe Eutihie.[4]
Al Doilea Sinod de la Efes
[modificare | modificare sursă]Cu toate acestea, deoarece Eutihie a protestat împotriva acestui verdict și a beneficiat de susținerea patriarhului Dioscor I al Alexandriei, împăratul a convocat un alt sinod la Efes, care s-a întrunit la 8 august 449.
În timpul ședințelor acestui sinod, arhidiaconului Hilarius, care era delegatul papei Leon cel Mare, i s-a interzis să dea citire scrisorii Tomus ad Flavianum, în apărarea patriarhului Flavian. Dioscor a lăsat un grup de soldați și de călugări gălăgioși să pătrundă în adunare, reprezentantul papei a fost alungat, iar patriarhul Flavian destituit și exilat.[4] Sinodul, numit ulterior „latrocinium, non concilium” (adunare de tâlhari, nu sinod), l-a repus în drepturi pe Eutihie.
Moartea
[modificare | modificare sursă]Flavian a murit la 11 august 449 în orașul Hypaepa(d) din Lidia (Asia Mică) și a fost înmormântat într-un mod obscur.
Urmări
[modificare | modificare sursă]Papa Leon I, ai cărui legați fuseseră ignorați în cursul lucrărilor sinodului, a protestat, numind acest conciliu un „sinod tâlhăresc”, și a declarat că hotărârile sale sunt nule.
După ce Teodosie al II-lea a murit în 450, sora sa Pulcheria a revenit la putere și s-a căsătorit cu conducătorul militar Marcian, care a devenit împărat. Noul cuplu imperial a dispus aducerea la Constantinopol al rămășițelor pământești ale lui Flavian[4] într-un mod care, după cuvintele unui cronicar, semăna mai mult cu „un triumf decât cu o procesiune funerară”.
Sinodul de la Calcedon, convocat în 451, l-a condamnat pe Eutihie, a confirmat Tomus ad Flavianum(fr)[traduceți][5] și l-a canonizat pe Flavian ca martir.
Sfântul Flavian este prăznuit în Biserica Greacă pe 16 februarie, iar în Biserica Romano-Catolică pe 18 februarie, dată care i-a fost atribuită în Martirologiul Roman. El este confundat uneori cu Flavian din Ricina.[6][7]
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ Flavià, Gran Enciclopèdia Catalana
- ^ Flavian of Constantinople
- ^ Rudge, F.M. „St. Flavian.” The Catholic Encyclopedia, vol. 6, New York: Robert Appleton Company, 1909. 6 februarie 2019
- ^ a b c „St. Flavian the Confessor the Patriarch of Constantinople”, Orthodox Church in America
- ^ Pope Leo I. „Letter 28 - The Tome”. New Advent(d). Accesat în .
- ^ Borelli, Antonio. „San Flaviano di Ricina”, Santi e Beati, 23 februarie 2005
- ^ Printre documentele cu privire la cariera lui Flavian sunt răspunsul lui Petru Crisologul, arhiepiscop de Ravenna, la o circulară a lui Eutihie, și mai multe scrisori ale lui Teodoret. Papa Leon I i-a scris lui Flavian o scrisoare frumoasă înainte de a afla că murise.
- Atribuire
Acest articol încorporează text dintr-o publicație aflată acum în domeniul public: Wace, Henry; Piercy, William C. (ed.). „Flavianus (8), bp. of Constantinople”. Dictionary of Christian Biography and Literature to the End of the Sixth Century (ed. a III-a). Londra: John Murray.
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Meyendorff, John (). Imperial unity and Christian divisions: The Church 450-680 A.D. The Church in history. 2. Crestwood, NY: St. Vladimir's Seminary Press. ISBN 978-0-88-141056-3.
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- Sfântul ierarh Flavian, arhiepiscopul Constantinopolului Sinaxarul Ortodox (16 februarie)
| Funcții religioase | ||
|---|---|---|
| Predecesor: Proclu |
Arhiepiscop al Constantinopolului 446-449 |
Succesor: Anatolie |
